Cei mai mulţi tineri, odată ieșiţi de pe băncile şcolii încep să îşi construiască o carieră. Într-un fel sau altul, toți își doresc job-uri importante, bine-plătite, menite să le ofere cât mai multe beneficii și satisfacții. Fiecare dintre aceștia își caută cel puțin o sursă de motivare și o destinație profesională, însă cuvintele care însoţesc multe dintre anunţurile de angajare sau întrebările de la interviu sunt descurajante: „Cel puţin 1 an experienţă necesară în domeniu” sau „Ce ştii să faci?”, “Unde ţi-ai pus în practică cunoştinţele teoretice?” – iar acest lucru arată că mulţi dintre angajatori aşează experienţa pe primul loc înaintea cerinţelor de la serviciu.

Din nefericire, în România s-a creat un cerc vicios in jurul proaspeţilor absolvenţi. Pentru a te angaja, e nevoie de experienţă şi, în acelaşi timp, pe băncile şcolii, nu ai avut unde să capeţi experienţă, aşa că nimeni nu te angajează. Ca rezultat, mulţi dintre tineri ajung sau şomeri sau să lucreze în alte domenii decât cele pentru care au studiat, iar angajatorii se plâng că majoritatea absolvenţilor nu au abilităţile practice necesare pentru a excela la locul de muncă.

Soluţia este efectuarea unui STAGIU DE PRACTICĂ în timpul şcolii, iar acest lucru va da posibilitatea participanţilor să experimenteze mediul real de lucru, sa dobândească abilităţi practice şi principii etice de lucru corecte.

În această perioadă, elevii dobândesc experienţa care îi va face mai încrezători în propriile abilităţi şi vor învăţa, în afara lucrurilor specifice locului de muncă, despre managementul timpului, disciplină, comunicare eficientă, gândire logică şi critică. Aceste cunoştinţe şi experienţe nu pot fi învăţate într-o sală de clasă, iar elevii vor constata cum teoria poate fi aplicată în mediul real. Chiar dacă rolul lor nu este vital pentru organizaţie, elevii sunt provocaţi să muncească alături de colegii lor mult mai experimentaţi şi, în acest mod, pot să îşi îmbunătăţească obiceiurile de muncă. În timpul stagiului, atunci când se confruntă cu provocarea de a atinge obiectivele impuse de organizaţia în care lucrează, elevii ajungă să-şi cunoască mult mai bine aptitudinile. Un alt avantaj este oportunitatea de a începe o carieră şi de a-şi crea o reţea profesională. Când un elev se alătura unei companii, persoanele lângă care lucrează îl vor privi ca pe un coleg, ca pe o persoană care îşi va aduce contribuţia pentru succesul comun, iar dacă practicantul dovedeşte că poate deveni util în acel angrenaj, angajatorul îl va putea considera o valoare pe termen lung, putând sa îi ofere un loc de muncă după absolvire, mai ales că sunt destul de mulți angajatori, destule companii cu renume care întind o mână de ajutor tinerilor, dându-le șansa de a începe de undeva, de a învăţa direct de la specialiști.

Importanţa și atractivitatea unor astfel de stagii constă în însușirea și dezvoltarea unor abilități profesionale aplicate, precum munca în echipă, șansa de a câștiga experiența profesională reală și, la final, de a obține un loc de muncă permanent în domeniul de lucru ales. Experienţa acumulată de-a lungul unui astfel de stagiu este foarte importantă, mai ales că în zilele noastre contează mai mult experiența decât nenumăratele diplome sau cursuri la care ai participat. Cei mai mulți angajatori caută oameni cu experienţă sau cel puțin dispuși să înveţe și să acumuleze cât mai multe informații într-un timp cât mai scurt. Tinerii participanți la un stagiu de practică vor avea din start nenumărate avantaje: interacțiunea cu profesioniști în domeniu, posibilitatea de a participa la training-uri și sesiuni de formare teoretică și practică, lucrul în cadrul unor echipe competitive, precum și orientarea către rezultate.

 

De cealaltă parte, prin aceste programe de stagii de practică, angajatorii au posibilitatea de a atrage în cadrul companiei lor tineri valoroși, pe care îi pot forma, îndruma și ulterior angaja în regim permanent. Selectarea unui proaspăt absolvent într-un program de practică presupune seriozitate, orientare către învăţare și perfecţionare, precum și deschiderea de a dobândi abilităţi profesionale noi.

Stagiile de practică sunt benefice atât pentru cursanţi, cât şi pentru angajatori, oferindu-le elevilor oportunitatea de a câștiga experiență profesională prin intermediul unui proces de muncă înainte de începerea unei cariere profesioniste. Pe perioada practicii, stagiarul trebuie să aibă șansa de a-și dezvolta abilitățile profesionale și este necesar să înţeleagă cât mai bine profesia pentru care a optat. În anumite situații, aceste programe sunt folosite de către angajatori pentru a identifica angajați capabili și motivați care să se alăture companiei.

De asemenea, este important ca în aceste programe activitatea cursantului să fie susținută și monitorizată corespunzător de către un profesionist, astfel încât să fie atinse o parte dintre obiectivele de învățare propuse de către şcoală și companie. Aceste programe, cu durată variabilă între o lună și un an, reprezintă o experiență benefică pentru cursanţi şi se poate desfăşura cu normă întreagă sau cu jumătate de normă, care poate fi plătită sau nu. Pentru practicant, aceste programe reprezintă o oportunitate de dezvoltare personală și de acumulare de experiență profesională. Pentru mulți tineri, aceasta reprezintă prima experiență de muncă și primul contact cu piața muncii.

Sistemul de formare profesional, încadrat din punct de vedere legal în Legea de Bază a Sistemului Educaţional, prezintă două puncte de plecare diferite: unul de teorie şi altul de aplicare a teoriei în cadrul pieţei forţei de muncă, distingându-se în funcţie de finalitate, tipologia ofertei, public-ţintă, nivel de formare prioritară, evaluare pedagogică şi certificare. La nivelul formării pe piaţa forţei de muncă, un mare număr de entităţi, de statut public sau privat, îşi asumă responsabilitatea în ceea ce priveşte executarea, fiind cofinanţată de diverse programe de sprijin.

Dezvoltarea formării profesionale iniţiale încadrată într-un sistem educaţional, şi mai ales cea realizaţă în cadrul învăţământului secundar, cuprinde cursurile desfăşurate în cadrul instituţiilor de învăţământ secundar, în special cursurile tehnologice, cursurile şcolilor profesionale, cursurile de educaţie-formare şi cursurile din învăţământul curent. Pe de altă parte, cursurile ce au loc în şcoli profesionale constituie o modalitate specială de educare şcolară alternativă faţă de sistemul obişnuit. Şcolile profesionale, asumă cu prioritate oferta învăţământului profesional orientat către necesităţile locale şi regionale. Aceste cursuri, în afară de a oferi cerificate de competenţă şi calificare profesională, oferă în plus accesul la învăţământul superior. Aceste planuri de studiu asumă trei componente diferite: formare socio-culturală, formare ştiinţifică şi formare tehnologică.

La nivelul formării profesionale introdusă în piaţa forţei de muncă de către Institutul Forţei de Muncă şi Formare Porfesională, sub tutela Ministerului Solidarităţii, Forţei de Muncă şi Siguranţei Sociale (IEFP), este asumată o acţiune specială de gestiune.  IEFP este entitatea publică ce are competenţa de a pune în aplicare  politicile de angajare şi formare profesională definite de Guvern, având ca principal obiectiv să stabilizeze piaţa forţei de muncă prin intermediul unor  intervenţii, precum informarea şi orientarea profesională, repartizarea candidaţilor la locuri de muncă şi formare profesională, dirijând acţiunile către adulţii  fără un loc de muncă  şi/sau tineri în căutare de locuri de muncă. Formarea profesională realizată de IEFP reprezintă un model de acţiune intensiv şi apropiat de  condiţiile reale de lucru. De asemenea, IEFP posedă o serie de Centre de Gestiune Participată, construite în totalitate prin intermediul acordurilor  cu diverse  asociaţii sau sindicate, iar acestea au ca principală finalitate promovarea de activităţi formative orientate către un sector determinat, cuprinzând diverse domenii precum: comerţ, ceramică, construcţii civile, metalurgie, metalomecanică, jurnalism, reparaţii automobile, calitate, încălţăminte, lemn şi imobile, sectorul alimentar, textile, hidroterapie, plută, bijuterii, electronice, turnătorie, servicii, pescuit şi meserii şi artizanat.

 

Formarea practică în contextul unui loc de muncă are la bază o serie de ipoteze:

• Companiile sunt spaţii de achiziţionare de competenţe în domeniul tehnologic, organizaţional şi relaţional, capabile să genereze o dinamică pozitivă cu un context de formare;
• Valoarea contextului de învăţare poate fi îmbunătăţită atunci când este relaţionată cu natura cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnologice dezvoltate în cadrul unui context de formare profesională;
• Formarea în contextul unui loc de muncă devine realitate datorită experimentării aproximative a unei situaţii reale de lucru, în timp ce contextul de formare doar  siumlează cadrul concret de muncă;
• Companiile sunt entităţi potenţial-angajatoare ale viitorilor elevi calificaţi.

 

Aceste acţiuni desfăşurate în cadrul companiilor au ca obiectiv să ofere stagiarilor:

• Un contact mai îndelungat cu surse de tehnologie şi tehnici;
• Dobândirea de cunoștințe și abilități inerente într-o calificare profesională dată;
• Oportunitatea de a aplica cunoştinţele şi competenţele dobândite într-un context  de formare unor activităţi concrete în cadrul unui context real de muncă;
• Dezvoltarea de deprinderi de muncă şi simţ al responsabilităţii profesionale;
• Experienţele inerente relaţiilor interumane la locul de muncă şi spiritul de lucru în echipă;
• Cunoştinţe de organizare managerială;

Formarea profesională în cadrul unui context de muncă poate fi de două tipuri:

• Se poate realiza într-un cadru de alternare, putând să se concretizeze la finalul fiecărei perioade de formare sau poate fi repartizată în mici blocuri pe parcursul fiecărei perioade de formare;
• Se poate realiza într-un anumit moment ce coincide cu finalul perioadei de formare.